- mertíc
- s. n., pl. mertíce/mertícuri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
mertíc
Look at other dictionaries:
mertic — MERTÍC, mertice, s.n. 1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1 2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într un mertic (1). 2. (înv.) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; p. restr. raţie, porţie… … Dicționar Român
Mirza [2] — Mirza, früheres rumän. Maß für feste Körper = 1/2 Kilé, in der Walachei zu 4 Bannizi = 196,8 Lit., in der Moldau (Mierza, Mertic) zu 10 Dimerli oder Bannizi = 217,55 L.; in Siebenbürgen 2 Kübel = 185,05 L … Meyers Großes Konversations-Lexikon
μερτίκι — μερτίκι, τὸ (Μ) μισθός, αποζημίωση. [ΕΤΥΜΟΛ. < *μερτίκ ιον, υποκορ. τού μερτικό. Κατ άλλη άποψη, < ρουμ. mertic] … Dictionary of Greek
căpete — căpéte, căpéţi, s.m. (reg. înv.) vas de lemn sau de tinichea, de o oca , cu care se ia vama la moară; căpăţ, căuş, gâf, mertic. Trimis de blaurb, 29.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
căpăţ — s.n. (reg. înv.) măsură de lemn cu care se ia vama la moară; căpete, căuş, gâf, mertic. Trimis de blaurb, 29.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
merticaş — merticáş, merticáşi, s.m. (reg.) persoană care beneficiază de un mertic. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
nafaca — NAFACÁ s. v. leafă, remuneraţie, retribuţie, salariu. Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Sinonime nafacá, nafacále, s.f. (înv.) 1. toate mijloacele de subzistenţă (în bani şi în natură) ce i revin unei persoane; porţie, tain, mertic. 2.… … Dicționar Român
otic — OTÍC, otice, s.n. Lopăţică cu care se curăţă de pământ brăzdarul şi cormana plugului. – Din scr. otik. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OTÍC s. (tehn.) (reg.) raz, răzător, răzuitor, răzuş, (prin Transilv. şi Maram.) săpălău,… … Dicționar Român
porţie — PÓRŢIE, porţii, s.f. 1. Cantitate determinată dintr un material, dintr o substanţă, dintr un aliment, destinată a fi utilizată dintr o dată sau într un anumit interval de timp. 2. (Mai ales în forma porţiune) Parte dintr un tot (divizat); bucată … Dicționar Român
tain — TAÍN, tainuri, s.n. 1. Porţie de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostaşilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; p. gener. raţie de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor,… … Dicționar Român
